Să previn sau să tratez?

Să previn sau să tratez?

Cum, în principiu, la toate întrebările avem un raspuns, personal, la aceasta mi-am răspuns după mult timp de….. suferinţă şi de luptă cu o boală rar întâlnită în România.

Într-o zi, întâmplător, am citit pe un site câteva poveşti ale unor oameni care au reuşit să îndepărteze boala prin mişcare sau au reuşit în acelaşi fel să recapete forţă necesară pentru a lupta împotriva acesteia. Brusc, mi-am dat seama că, de câteva zile, exact asta simţeam că trebuie să fac. Corpul mă durea, dar, în acelaşi timp, îmi cerea “mişcare”. Era ceva ce nu-mi puteam explica, eram înţepenită, în niciun caz aptă pentru sport, dar, cu toate acestea, vroiam mişcare.

Nu ştiam dacă doctorul îmi va permite să fac asta şi am început să caut din ce în ce mai multe informaţii despre felul în care sportul însănătoşeşte. Surprinzător, am descoperit că primele sfaturi datează din antichitate. Am citit despre toate tipurile de exerciţii, de la cele clasice, abdomene, flotări şi genuflexiuni, până la zumba, spin, pump, box-n-kick, yoga&pilates, body blitz etc, care sunt la modă acum.

Am aflat şi cine a fost prima persoană care chiar a recomandat combinarea sportului cu medicina. Celebrul medic grec, Herodicus, care a cercetat şi a scris despre valoarea exerciţiului fizic, o metodă terapeutică pe care a aplicat-o lui însuşi, vindecându-se de o boală considerată incurabilă la acea vreme.

El considera că boala reprezintă dezechilibrul dintre alimentaţie şi activitatea fizică şi credea că această combinaţie este modul ideal de a menţine standarde de sănătate. Pacienţilor lui cu un fizic mai firav le recomanda boxul şi luptele corp la corp, iar pacienţilor febrili, mersul fără oprire până la 30 km.

Hipocrate a preluat ideea şi practica gimnasticii, sesizând primul valoarea exerciţiului fizic pentru refacerea forţei musculare, considerând a fi cel mai bun remediu chiar şi pentru bolile mintale, precum depresia şi tulburările legate de stres.

Am descoperit că putem preveni o serie de boli cronice cum ar fi cele cardiovasculare, diabet, cancer, obezitate şi putem reduce efectele osteoporozei. Mai mult, poate fi îmbunătăţită şi menţinută forţa musculară şi mobilitatea în cazul unor boli autoimune.

Deşi eram la curent cu toate informaţiile care m-ar fi putut convinge să mă apuc de sport, nu acestea au fost cele care m-au determinat să aleg “mişcarea”, ci faptul că simţeam nevoia să fac asta. Nu ştiu dacă era mai mult dorinţă, pentru că, uneori, vrem să facem chiar lucrurile pe care nu putem să le facem, dar aveam senzaţia, credinţa că, prin mişcare, durerea o să-mi treacă, o sa fiu sănătoasă din nou, plină de nergie, că o să alung orice altă boală care ar putea să apară şi că o să pot în sfârşit …zâmbi.

Mi-aş fi dorit să încerc variantele moderne, atât de ispititoare, dar cum timpul nu-mi permitea acest lucru, am ales varianta cea mai simplă. Am început să alerg în aer liber şi să fac exerciţii de bază în casă. Am început uşor şi am văzut că mă simt chiar bine când fac mişcare. Am continuat câte două sesiuni de exerciţii, dimineaţa şi seara, şi mi-am dat seama că asta este exact ce îmi lipsea pentru a-mi îmbunătăţi
starea fizică şi mentală, în egală măsură. Am început chiar să cred că voi ţine departe bolile şi că atâta timp cât voi face sport, voi fi mai puternică.

Am ajuns la concluzia că mişcarea poate înlocui multe medicamente, dar niciun medicament nu poate înlocui mişcarea.

Ne lipseşte doar dorinţa, ambiţia, puterea prin ambiţie şi un gram de credinţă.

Aşadar, am introdus mişcarea în programul meu zilnic şi voi încerca, atât timp cât va ţine de mine, să nu renunţ la ea. Nu ştiu în final care vor fi efectele, dar atât timp cât simt că mişcarea îmi face bine, nu are ce rău să-mi facă, mai ales dacă o practic moderat şi responsabil.

Deşi este evident că nu putem schimba faptul că toţi vom îmbătrâni la un moment dat, totuşi depinde de noi cum vom îmbătrâni. Odată cu înaintarea în vârsta foarte mulţi oameni încearca să reducă activitatea fizică considerând că acest lucru este recomandabil pentru sănătatea lor deoarece corpul nu mai raspunde atât de prompt la solicitările fizice. Cu toate astea, lipsa mişcării se reflectă mai devreme sau mai târziu în calitatea vieţii noastre, generând tot felul de probleme de sănătate şi complicaţii, uneori imposibil de tratat.

Depinde doar de noi ce alegem …

un articol de Ionela Paunica

Comentariul tau

codul de validare