Testul toleranţei la efort - tu ştii cum stai cu inima?

Testul toleranţei la efort reprezintă o procedură medicală atent monitorizată, ce oferă informaţii importante cu privire la funcţionarea inimii tale, dar şi a întregului organism. Cunoscută şi sub numele de electrocardiograma de efort, această probă poate detecta mult mai uşor unele afecţiuni sau simptome insesizabile în starea de repaus.

Cum se realizează acest test?

Exerciţiile fizice sunt elementul cheie, aşadar, pacienţii vor alerga pe bandă, vor pedala la bicicletă sau vor face alte exerciţii de acest tip. Pe parcursul procedurii, inima le va fi monitorizată cu ajutorul aparatelor, iar doctorul va superviza intreg testul. Nivelul intensităţii exerciţiilor va creşte progresiv, iar medicul va compara valorile din starea de repaus cu cele din starea de efort şi va interpreta rezultatele în funcţie de vârsta pacientului şi istoricul său medical.

Medicul poate recomanda o ecografie la nivelul inimii, înainte şi după electrocardiograma de efort, tocmai pentru a avea o imagine de ansamblu.

Există şi situaţii în care efortul fizic este contraindicat, aşa că, în cadrul acestui test, medicul va administra pacientului medicamente speciale ce vor suplini şi vor simula efectele mişcării fizice. 

Testul toleranţei la efort se realizează numai sub monitorizarea atentă a medicului de specialitate, existând riscul apariţiei unor reacţii cum ar fi palpitaţii, dureri în piept, dificultăţi de respiraţie etc.

De ce se foloseşte şi cum poate ajuta electrocardiograma de efort?

-    Testul este recomandat în principal pacienţilor cu grad mediu/ înalt de apariţie a bolilor de inimă.

-    Pentru a diagnostica diverse afecţiuni ale inimii.

-    Monitorizează şi analizează evoluţia sistemului cardiac după un infarct.

-    Pentru a stabili stadiul unor afecţiuni ale inimii.

-    Diagnosticarea bolilor cardiace de tip CHD. Această afecţiune reprezintă îngustarea sau blocarea arterelor inimii cu aşa numita placă, depunere formată din depozite de calciu, colesterol, ţesut fibros etc. Astfel, riscul formării cheagurilor de sânge şi a apariţiei infarctului este mai mare.

-    Poate detecta schimbări anormale de puls sau a tensiunii arteriale.

-    Poate evidenţia simptome specifice altor afecţiuni precum astmul, anemia sau boli de plămâni: dificultăţi de respiraţie,  rezistenţă redusă, dureri în piept, wheezing etc.

un articol de Marina Râşnoveanu