Primul ajutor în cazul accidentărilor sportive

De cele mai multe ori, învăţăm cum să prevenim accidentările din timpul antrenamentului fizic. Fără doar şi poate, prevenţia este un pas important, însă nu trebuie să uităm că lucrurile scapă uneori de sub control. Tocmai de aceea, ar fi bine să cunoaştem câteva informaţii şi despre primul ajutor în cazul accidentărilor sportive.

Entorse, luxaţii, accidentări la nivelul muşchilor sau tendoanelor, toate necesită vizita la un medic specialist. Cu toate astea, noi suntem primii care ne putem ajuta. Ba mai mult, chiar şi după vizita la doctor, există anumite recomandări pe care ar fi indicat să le cunoaştem.

•    Pentru început, trebuie să facem diferenţierea între accidentarea acută şi cea cronică.

- În prima categorie se încadrează accidentările la care ne vom referi mai jos: entorsele, luxaţiile, dislocările, contuziile, fracturile etc. Acest tip de accidentare apare în timpul antrenamentului, spontan, din cauza unei mişcări greşite. Simptomele pot fi: durere foarte mare, incapacitatea de a mai flexa sau de a călca, umflătură.

- Accidentarea cronică apare după ce un timp îndelungat am solicitat o anumită parte a corpului în timpul antrenamentului, efortul fizic fiind în acest caz dăunător şi amplificând gravitatea situaţiei. Durere în timp ce executăm exerciţiile, durere surdă atunci când suntem în repaus sunt semnele clare ale unei accidentări mai vechi.

•    În cazul accidentărilor acute, primul pas este să nu mai faci efort fizic şi, uneori, când problema este mai gravă, să stai în repaus câteva zile. Orice solicitare îţi va amplifica durerea, va îngreuna vindecarea, existând riscul unor complicaţii ulterioare.

•    Nu solicita părţile corpului afectate. Cu alte cuvinte, dacă ai leziuni la nivelul piciorului foloseşte cârje. Pentru accidentările la nivelul braţului, este recomandat să foloseşti atela sau cel puţin să încerci să ţii braţul nemişcat.

•    Bandajează locul respectiv. Mai ales dacă s-a şi umflat, bandajul este esenţial. Foloseşte bandaj sterilizat şi nu strânge foarte tare pentru că asta ar putea amplifica umflătura.

•    Gheaţa este primordială pentru a reduce umflătura, diminuând totodată şi durerea. Astfel, ne vom recăpăta mobilitatea mult mai repede. Aplică gheaţă pe bandaj (sau înfăşoară gheaţa într-o batistă sau prosop mai subţire) şi ţine-o 15-20 de minute. După aceea, este bine să aşteptăm ca locul respectiv să revină la temperatura normală, după care să aplicăm gheaţa din nou. În primele trei zile de la accidentare, putem pune gheaţă de mai multe ori, iar apoi doar dacă umflatura persistă.

•    Gheaţă pentru accidentări acute, căldură pentru cele cronice. Mulţi nu ştiu care dintre cele două variante este cea mai bună. Ei bine, gheaţa reduce inflamaţiile, limitează sângerea internă deci funcţionează în cazul accidentarilor acute, pe când căldură este recomandată în cazul accidentărilor cronice, care nu prezintă inflamare. Căldura se foloseşte în general înainte de antrenamentele sportive pentru a creşte elasticitatea muşchilor.  

•    În cazul tăieturilor, rezumă-te în a dezinfecta rana cu apă şi săpun, după care prezintă-te la un medic.

•    Dacă durerea nu-ţi dă pace, poţi lua un analgezic sau un antiinflamator care va acţiona şi local.

un articol de Marina Râşnoveanu