Fitness cu căruciorul

Exerciţiile la sală sunt pentru domnişoarele cu fiţe şi până în 45 de kilograme. O mamă are părul prins, sprâncene groase, faţa obosită şi e … rotundă. Braţul ei gros mai ceva decât o pernă tubulară de-a japonezilor este un reazem la propriu pentru bebeluşul care-şi savurează liniştit biberonul cu lapte cu cereale.

Trebuie totuşi să ne uităm în jur; e imposibil să nu remarcăm că din ce în ce mai multe mame tinere renunţă la prejudecăţile bunicii şi alăptează peste un an, fac sport şi găsesc şi timpul necesar îngrijirii personale – cu ajutorul tăticului, al bunicilor, al unei persoane plătite să supravegheze copilul, sau chiar singure!

Această ultimă categorie este de-a dreptul extraordinară. Mama care-şi îngrijeşte puiul fără ajutor peste zi şi arată şi bine, emană energie şi optimism şi, mai ales, a învăţat că trebuie să se respecte şi să îşi respecte limitele! Poate nu face totul perfect, nu e bucătăreasă ideală. Însă lumea care trăieşte împrejurul ei (includem aici mai ales tăticii) este mulţumită pentru că seara decurge mult mai plăcut în compania unei mame împăcate cu sine însăşi, chiar dacă e moartă de oboseală. O asemenea persoană ştie să ceară ce are nevoie de la cei din jur pentru a-şi face viaţa mai uşoară, deci mai plăcută. Partea cu cerutul e mai greu de învăţat, întrucât mai toate mamele aşteaptă ca şi taţii să aibă instinctul acela infailibil de a face “ce trebuie făcut” fără indicaţii împărţite precis pe puncte. Ei bine, nu-l au! Nu e rea-voinţă din partea lor, dar e bine să vă imaginaţi că îi explicaţi unui copil sau unui necunoscut cum să vă ajute. În timp, lucrurile se ameliorează, mai ales că şi bebe va comunica din ce în ce mai bine cu tatăl său.

Marele duşman al fitness-ului printre tinerele mame este nu atât lipsa timpului, cât imposibilitatea sălilor de gimnastică de a oferi servicii de supraveghere a copilului în timpul antrenamentului. În ţări străine, din acest motiv, au început să apară programe de fitness “împingând caruciorul”. Mămici cu bebeluşi de toate lunile şi copii mici de doi-trei ani se adună în parcuri împreună cu un instructor şi încep să exerseze. Activitatea este întreruptă uneori de un copil plangcios sau de o mami care îşi alăptează puiul, însă toată lumea este în aceeaşi situaţie şi nu se supără pe aceste întreruperi. Mămicile în cauză vor recupera rapid distanţa faţă de grup.

Exerciţiile predominante, pe lângă plimbatul căruciorului în pas de jogging, sunt fandările şi diverse seturi de exerciţii care favorizează rezistenta şi arderile.

Aceste şedinţe se fac pe vreme bună în parcuri sau zone amenajate în aer liber în tot mai multe localităţi. Unele mămici din grup au şi câte un bebe pe drum şi totuşi emană bună dispoziţie şi energie. Se pare că nici copiii nu au nimic împotrivă să se uite din cărucior la mamele lor care exersează. Ce mai, distracţie mare! Aşteptăm asemenea demersuri şi în România.