Cercetătorii s-au întrebat deseori dacă toate acele avantaje binecunoscute ale mişcării fizice nu sunt doar o parte a ceea ce reprezintă de fapt sportul pentru sănătatea noastră. Cu excepţia dependenţei de sport sau a perioadelor în care ne împingem limitele prea mult, nu se ştia dacă exerciţiile fizice pot ajunge să reprezinte, în anumite condiţii, chiar şi un factor de stres.

De exemplu, nu de puţine ori s-a adus în discuţie suplimentarea orelor de Educaţie Fizică în şcoli chiar dacă unii părinţi sau copii nu păreau prea încântaţi de idee. În această situaţie, ca şi în cea a persoanelor care văd în sport doar o modalitate de a atinge greutatea ideală, exerciţiile fizice pot fi percepute ca un factor impus, şi nu ca o modalitate de a ne relaxa şi de a ne menţine în formă.

Tocmai de la aceste premise au pornit şi cercetătorii de la Centrul de Neuroştiinţa din cadrul Universităţii din Colorado atunci când au demarat un studiu elaborat pentru a observa îndeaproape în ce măsură ne afectează negativ exerciţiile impuse, studiu citat de site-ul Well Blogs NYTimes

Studiul realizat a avut ca subiecţi un grup de şobolani adulţi, sănătoşi, care obişnuiau deseori să alerge. Cercetarea şi coordonatele următoarele au fost menţinute pe durata a 6 săptămâni. 

O parte a animalelor a avut acces la roţile cu ajutorul cărora alergau când şi cât timp doreau. Aşadar, această primă categorie făcea sport voluntar, în vreme ce oamenii de ştiinţă încercau să stabilească un tipar al intensităţii şi momentului zilei în care animalele făceau mişcare.

O a doua categorie a fost introdusă în roţi controlate de cercetători. Animalele au fost obligate să alerge, dar urmând acelaşi tipar observat în cadrul primului grup.

Animalele din cel de-al treilea grup au făcut mişcare pe banda de alergat, la o viteză mică, însă nedeţinand controlul asupra vitezei sau distanţei parcurse.

Al patrulea grup nu a făcut sport deloc.

La sfârşitul celor 6 săptămâni de studiu, şobolanii au fost expuşi unor experienţe stresante. De exemplu, au fost introduşi într-o cuşcă mare, în formă de labirint, cercetătorii dorind să le determine nivelul de anxietate şi încredere într-o astfel de situaţie aparent fără ieşire.

Ei bine, s-a constatat că animalele care alergaseră pe banda de alergat şi cele sedentare aveau un nivel foarte mare de anxietate.  Pe de altă parte, şobolanii care lucraseră în roţile de alergare, benevol sau impus, au arătat un nivel de încredere foarte mare.
Aşadar, concluziile studiului ne indică faptul că exerciţiile fizice, chiar şi impuse, cresc rezistenţa la stres.

E adevărat că cercetarea reprezintă doar un pas minor într-un subiect amplu, însă releva cât se poate de clar că sportul nu este un factor de stres, ba chiar dimpotrivă, chiar şi atunci când este perceput ca o obligaţie.

un articol de Marina Rasnoveanu