În ultima vreme, isteria bolii Lyme, provocată de înţepătura de căpuşă, a cuprins şi ţara noastră. Dacă până acum cazurile din România erau foarte rare, iar informaţiile despre această afecţiune destul de puţine, se pare că numărul persoanelor infectate cu această bacterie este din ce în ce mai mare. Fenomen tot mai întâlnit în Europa, cauzat, probabil, de temperaturile destul de ridicate şi de ploile din ultima vreme, factori care contribuie la o înmulţire semnificativă a căpuşelor.

Ce este boala Lyme?

Boala Lyme este o boală infecţioasă, produsă de bacteria Borrelia Burgdorferi, transmisă omului prin înţepătura de căpuşă sau prin transfuzia cu sânge infectat. Trebuie să ştii, însă, că nu toate căpuşele sunt purtătoare ale acestei bacterii, ceea ce înseamnă că boala propriu-zisă se declanşează numai în acele cazuri specifice.

Care sunt simptomele acestei afecţiuni?

Semnalele diferă de la un organism la altul, de aceea nu se poate întocmi un spectru sigur al tuturor simptomelor concludente. De asemenea, există trei stadii de evoluţie a bolii, fiecare prezentând simptome specifice.

În linii generale, însă, cele mai frecvente manifestări sunt:

–    două pete concentrice la nivelul înţepăturii de căpuşă
–    transpiraţie puternică şi febră
–    dureri musculare şi amorţeală la nivelul muşchilor
–    o stare permanentă de oboseală şi slăbiciune în tot corpul
–    tulburări de vedere, cardiace, neurologice şi tulburări de urinare
–    dureri articulare
–    dureri puternice de cap
–    înţepături şi furnicături la nivelul membrelor
–    despresie, atacuri de panică şi anxietate

Cum se diagnostichează boala Lyme?

Mult timp, medicii şi psihoterapeuţii puneau simptomele bolii Lyme pe seama unor afecţiuni precum anxietate sau depresie. Acest fapt se datora raritaţii cazurilor de infectare cu Borrelia, la noi în ţară. Pe de altă parte, simptomele acestei afecţiuni pot fi lesne confundate cu alte boli de natură fizică sau psihică, cum ar fi: scleroză multiplă, poliatrită reumatoidă, fibromialgie, Parkinson, psihoză, atacuri de panică etc.

Cele mai concludente teste, care oferă o precizie de până la 100% (mai ales în cazul în care sunt repetate la un anumit interval de timp) în diagnosticarea maladiei Lyme sunt:

–    Testul PCR – test care, momentan, nu se face in ţara noastră.
–    Testul DFM – o analiză specifică, ce evidenţiază la microscop bacteria în sânge sau lichidul cefalo rahidian.

Pe lângă aceste analize, medicul infecţionist mai poate cere teste suplimentare pentru a exclude din tabloul clinic alte boli posibile sau pentru a confirma prezenţa bacteriei Borrelia – WESTERNBLOT (IgM, IgG), ELISA din LCR (IgM, IgG).

Care este tratamentul recomandat?

Pacienţii diagnosticaţi cu boala Lyme intră practic într-o luptă personală şi permanentă cu această bacterie ce poate să reapară în corp, chiar şi după tratamentul medicamentos. La nivel alopat, se recomandă tratamentul cu antibiotice, pe o perioadă mai lungă de timp. Cu toate astea, cum spirochetele bacteriei Lyme pot reapărea în sânge, tratamentul nu se opreşte la acest nivel.

Pentru a reuşi să ţii sub control simptomele extrem de neplăcute ale acestei afecţiuni, manifestări care uneori afectează considerabil calitatea vieţii, este necesar să ai un stil de viaţă mult mai echilibrat, o dietă cu precădere lacto-vegeteriană, din care să excluzi grăsimile animale şi dulciurile. 

De asemenea, nu puţini sunt cei care susţin că nu poţi redeveni o persoană normală după această experienţă fără ajutorul mişcării fizice.

Aşadar, cum sportul este considerat unul dintre factorii cheie în ameliorarea bolii Lyme, citeşte mai jos câteva sfaturi cu privire la antrenamentul sportiv recomandat:

1.    Fă în permanenţă mişcare fizică uşoară!
E adevărat că simptomele bolii predispun spre o anumită slăbiciune în corp, însă sedentarismul nu va face altceva decât să înrăutăţească această stare. Este binecunoscut faptul ca pacienţii cu boala Lyme au perioade şi perioade, ceea ce înseamnă că nu trebuie să te forţezi, ci să faci sport cât şi când îţi permite organismul.

2.    Exerciţiile aerobice sunt strict interzise!
Se presupune că acest tip de exerciţii, mai ales practicate la o intensitate înaltă, favorizează înmulţirea spirochetelor din sânge, aşa că încearcă să le eviţi. De asemenea, există controverse şi în ceea ce priveşte înotul, mulţi susţinând că face parte din categoria sporturilor nerecomandate în această situaţie.

3.    Optează pentru exerciţiile de creştere a rezistenţei corpului şi pentru antrenamentul cu greutăţi!
Lucrând fiecare grup de muşchi în parte, respectând tehnicile de respiraţie şi încercând să creşti rezistenţa organismului, vei inregista o îmbunătăţire a sistemului imunitar, o mai bună relaxare şi concentrare, dar şi o calmare considerabilă a durerilor.

4.    Apelează la exerciţii uşoare de stretching!
Poate cele mai indicate exerciţii în acest caz, stretchingul îmbunătăţeşte circulaţia sangvină şi ajută la eliminarea toxinelor din corp. Tot în acest scop, mai poţi opta pentru Yoga sau Tai Chi, antrenamente ce au la baza tot mişcări de stretching.

5.    Mişcările uşoare din Yoga – soluţii perfecte pentru rezistenţă, mobilitate, echilibru şi flexibilitate!
Prin toate aceste avantaje, durerile, amorţelile sau înţepăturile de la nivelul muşchilor vor fi mult ameliorate. În plus, Yoga acţionează asupra inflamaţiilor din corp, calmează durerile articulare şi ajută la o mai bună relaxare. Pentru ca poziţiile specifice din Yoga să fie şi eficiente, este necesar să le executăm corect, alături de tehnicile de respiraţie şi relaxare aferente. Cele mai indicate poziţii în cazul persoanelor care se confruntă cu boala Lyme sunt: Bow, Fish, Cobra sau Pigeon.

6.    Îmbină exerciţiile uşoare cu cele mai intense de-abia după o perioadă lungă de antrenament!
Nu aborda exerciţii intense decât după multe săptămâni de efort fizic moderat, timp în care ai învăţat să îţi citeşti şi să îţi asculţi corpul. După un timp, poţi trece la antrenamente mai complicate de mobilitate, streching sau de dezvoltare a rezistenţei corpului. Mulţi dintre cei care fac sport regulat au declarat că, după un timp, simptomele au dispărut cu desăvârşire. Ei bine, se pare spirochetele bolii Lyme mor dacă sunt expuse la o anumită concentraţie de oxigen, fiind de asemenea foarte sensibile la căldură. Este ştiut faptul că temperatura corpului nostru creşte în timpul antrenamentului fizic susţinut, ceea ce face că sportul să ajute şi să crească considerabil eficienţa tratamentului cu antibiotice.

un articol de Marina Râşnoveanu