Tai Chi – mişcare pentru trup, meditaţie pentru minte

Tai Chi – mişcare pentru trup, meditaţie pentru minte

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu dintotdeauna am încercat să nu mă supraevaluez în nicio situaţie. Nu ştiu exact cum de am luat această hotărâre aparent corectă, dar un rol decisiv e posibil să-l fi avut educaţia primită. Acum se pune accent pe încurajarea copiilor, pe minimizarea eşecurilor şi pe importanţa încrederii în sine, însă înainte nu era aşa. Drept consecinţă, nu am excelat niciodată la capitolul “stimă de sine”.

În timp ce încercam să dezleg misterul femeilor de succes, mereu încrezătoare şi mulţumite de felul în care arăta, m-am hotărât. Aveam să lucrez un pic la capitolul “încredere în sine”. Poate vi se pare un aspect minor al vieţii noastre, însă vă spun eu că nu este deloc aşa. A fi încrezător, a crede cu adevărat în tine şi în forţele tale e lucru mare. Emani o energie pozitivă, vorbeşti şi te porţi altfel, atragi oameni noi şi perspective mai bune.

Aşa că primul pas a fost să încep documentarea. Pe lângă clasicele sfaturi de genul “Ieşi cu prietenii!”, “Spune nu ştiu ce fraze de o mie de ori pe zi!” sau “Uită-te la comedii!”, am găsit o informaţie preţioasă: sportul este unul dintre cei mai buni aliaţi în lupta pentru recăpătarea încrederii în tine. 

Hmm, totul părea logic. Îmi amintesc cum în liceu toţi colegii care practicau un sport erau altfel. Mai competitivi, mai optimişti şi..foarte important, mult mai populari. Aşadar, zis şi făcut. Trebuia să fac sport. Mai fusesem la sală înainte, însă după fix 3 şedinţe renunţasem definitiv. Probabil nu era sportul potrivit mie. Am înţeles asta după alte căutări pe internet şi după ce m-am lămurit că doar sportul ce ţi se pare provocator şi potrivit ţie, te poate scoate din anonimat. 

Ei bine, aşa am ajuns eu să cred că artele marţiale sunt cea mai bună decizie în ceea ce mă priveşte. Artele marţiale modelează corpul şi mintea, în timp ce îţi disciplinează stilul de viaţă. Perfect pentru mine, mi-am spus şi m-am înscris numaidecât la primul curs de Tai Chi.

Aşadar, am plecat spre sală cu un rucsac în care am pus o sticlă de apă, prosop şi echipamentul format dintr-o bluză şi pantaloni din bumbac, musai largi.

Înainte, însă, de a vă spune cum a fost, să vă prezint în câteva cuvinte acest sport, descris ca “meditaţie în mişcare”.

Tai Chi este un sport complet pentru spirit, trup şi minte. Această artă marţială chineză a apărut prima dată în templele călugărilor taoişti. Unii specialişti mai descriu Tai Chi ca “acupunctură sau meditaţie în mişcare”, şi asta pentru că se bazează pe mişcări lente, dar intense, uneori bruşte, şi pe o bună coordonare între partea fizică a corpului cu cea pshica ( mintea şi meridianele energetice). De altfel, “chi” se traduce prin energie vitală. Aşadar, Tai Chi reprezintă de fapt bună coordonare şi repartizare a energiei vitale în tot corpul.

Tai Chi nu seamănă cu niciun alt sport clasic şi asta pentru că implică atât de mult mentalul în realizarea unor mişcări fizice. La sală am văzut cursanţi de toate vârstele şi asta pentru că nu există restricţie de vârstă, mişcarea fiind una moderată. Ceea ce o face, însă, intensă, e tocmai corelarea cu psihicul, cu controlul minţii.

Nu am început de mult, însă sunt hotărâtă să continuu. Printre beneficiile acestui sport, amintesc doar de modelarea corpului, atenuarea oboselii şi a stresului, creşterea forţei fizice, echilibrarea pshicului, şi nu în ultimul rând senzaţia că tu eşti singurul moderator al minţii tale, singurul ce poate alunga oricând orice urmă de îndoială ce planează asupra încrederii în tine. 

Aşadar, v-am convins să practicaţi şi voi Tai Chi?

un articol de Marina Râşnoveanu
 

3 Comments

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

facebook
youtube
instagram